Deficitul de concentrare

Fiecare dintre noi s-a confruntat cu situaţii în care efectiv nu se putea concentra. Câteodată ne simţim suprasolicitaţi de prea multe noutăţi, cărora nu le putem face faţă. Dacă ne confruntăm cu probleme, de care nu ne face plăcere să ne ocupăm sau suntem după o noapte în care nu am putut să dormim, nu suntem receptivi la ceea ce se petrece in jurul nostru. Nu trebuie să ne fie ruşine dacă nu putem în orice moment să ne concentrăm asupra a ceea ce facem. Acest lucru este desigur valabil şi pentru copilul Dvs.
Atenţia şi concentrarea sunt de altfel procese care se învaţă şi care nu se finalizează la toţi copiii în acelaşi timp. Dvs trebuie să observaţi exact cât de frecvente sunt fazele în care copilul Dvs prezintă dificultate în a-şi concentra toate forţele interioare pentru a se focusa asupra unui obiectiv.

Care este legătura între atenţie şi concentrare?

Creierul nostru nu dispune de resurse nelimitate –cu toate acestea creierul este pus mereu in fata unor situatii noi – el trebuie să se focuseze şi să prelucreze mereu anumiţi stimuli noi. Astfel atenţia poate fi considerată ca o activitate bazală a creierului , care are loc inconştient ca şi fundament al proceselor emoţionale şi cognitive. Concentrarea, pe de altă parte, reprezintă capacitatea de a orienta atenţia conştient aupra unor stimuli relevanţi şi de a suprima stimulii perturbatori.

Multe impresii, care trebuie prelucrate: şcoala ca şi provocare

Tocmai şcoala reprezintă pentru fiecare copil o provocare specială – deoarece pe lângă lecţiile zilnice intervine şi integrarea într-o structură socială nouă. Confruntare cu acest mediu social nou reprezintă deseori „stres pur“ şi o avalanşă de noi impresii. Nu este la îndemâna oricărui copil să se adapteze acestor noi situaţii – mulţi copii sunt „cu capul în nori“.
Copiii care nu se concentrează sunt neliniştiţi, împrăştiaţi, fac uşor greşeli şi uită repede. Important pentru părinţi este să observe exact dacă această stare este trecătoare sau dacă este de durată – tocmai prin aceste elemente se diferenţiază deficitul de concentrare de o eventuală tulburare, o boală de tipul tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie.(ADHD).

Deficitul de concentrare este o problemă trecătoare care poate avea mai multe cauze: lipsa de mişcare care ar trebui să compenseze şezutul timp de mai multe ore în clasă, alimentaţia neechilibrată, senzaţia de suprasolicitare - dar în egală măsură şi solicitarea prea puţină . Prin sport şi mişcare, prin controlul riguros al timpului pe care copilul îl petrece în faţa calculatorului sau al televizorului, prin somn suficient şi hrana sănătoasă puteţi îmbunătăţi performanţele de concentrare ale copilului Dvs..

Şi pentru părinţi este valabil – cine se implică, află mai multe!

Este o realitate că părinţii au tot mai puţin timp. Dar cine se implică în viaţa şcolară, ştie mai multe despre evoluţia copilului său şi află din sursă sigură unde şi cum îşi poate ajuta şi susţine copilul. Ar fi indicat ca schimbul de informaţii între părinţi şi şcoală să funcţioneze; de asemenea schimbaţi impresii şi cu ceilalţi părinţi. Dar, pe de altă parte, trebuie să rămâneţi discreţi, pentru a lăsa copilul Dvs să-şi păstreze individualitatea şi personalitatea. Profitaţi de orele de consultaţie cu părinţii sau purtaţi din când în când câte o discuţie scurtă cu profesorii - nu ca o reacţie la problemele care se ivesc, ci ca interes pentru dezvoltarea şcolară a copilului Dvs.


Deficit de concentrare sau ADHD: cum pot părinţii să recunoască diferenţele importante

Părinţii ar trebui să observe exact, dacă modificarea de concentrare a copilului este trecătoare sau durează mai mult timp.Un deficit de concentrare temporar este o problemă care afectează mulţi oameni, în diferite circumstanţe.
Cauzele acestui deficit de concentrare pot fi:

Diagnostic diferenţial dificil: ADHD sau un copil plin de viaţă?

Probleme de concentrare apar şi în cadrul ADHD. Este vorba despre un sindrom, care în mică măsură poate fi dobândit genetic sau care apare ca urmare a influenţei factorilor de mediu şi a unor factori medicali.
DAR: nu orice copil neatent, neastâmpărat sau visător are nevoie imediat de tratament – poate este încă „prea copil“ este plin de viaţă şi de imaginaţie, este pur şi simplu visător. Diagnosticul unui medic sau a unui psiholog experimentat , care se realizează pe baza unor criterii de examinare foarte exacte, vă poate oferi siguranţă Dvs sau copilului Dvs. Nu trebuie nici să tăiaţi pofta de viaţă şi voiciunea copilului Dvs, dar nici să rataţi să îi acordaţi ajutorul de specialitate copilului atunci când este necesar.

Semne ale deficitului de atenţie



Semne de hiperactivitate şi impulsivitate